PLATA LUI PLOESTEANU
Pe Viorel Ploesteanu l-am cunoscut in vara trecuta, intr-o tabara de creatie de la Galati, organizata de „Esente” – un site interactiv de pe internet. O prezenta discreta cu o camera digitala si atat. Spre diferenta de cei care voiau sa-si vanda cartile, Viorel Ploesteanu le-a dat „de gratis” si asta mi-a atras atentia: din ce in ce mai rar cunosc oameni care, in aceste vremuri zbuciumate, sa urmeze biblicul concept: „Fara plata ati primit, fara plata sa dati”.
Cartea pe care mi-a dat-o (un roman) se numeste „Ciorile albe” (Ed. Craiova, Dolj, 2007). Trec peste faptul ca are girul lui Fanus Neagu si ajung la perceptia mea de cititor inrait: Viorel Ploesteanu construieste volumul in dublu model, cel al anilor 1960-1975, combinat cu cel actual, al presupusei „modernitati”.
Infrastructura stilistica atinge uneori o exprimare de tip Eugen Barbu (vezi „Groapa”), lucru firesc daca tinem seama de tipologia personajelor, insa imediat se trece la romantism si apoi la postmodernism (asa cum l-a definit critica literara „de directie” de azi). Aceasta combinatie aleatorie pe alocuri dar impusa autoritar in zone bine stabilite de autor ii poate asigura un succes de casa rapid. Ii recomand sa apeleze la o editura care tipareste tiraje de masa pentru ca sunt sigur ca-si va gasi locul in literatura romana.
Doru DANCUS
Targoviste
20 ianuarie 2010
marți, 15 martie 2011
Despre Viorel Ploeșteanu - Lansare Ciorile albe
Lansare Ciorile albe
Acad. Marius Sala - lingvist
"Am observat din discuțiile purtate cu Viorel Ploeșteanu că nu cumpără cărțile numai să le frunzărească."
Acad. Gheorghe Vlăduțescu - filosof
" Nașul literar al lui Viorel Ploeșteanu este Fănuș Neagu, care "l-a debutat" în Literatorul și prin grija căruia, foarte generoasă, a publicat volumul Ploaia."
"Cea de-a doua carte m-a surprins. Este o carte tristă. Un București pustiu. Pustiit. Un alt București decât acela al Crailor lui Mateiu Cragiale."
Acad. Vasile Tonoiu - filosof
"Prima carte eu am situat-o destul de sus și mi-am spus că Viorel Ploeșteanu are de unde să coboare. Cu această a doua carte se pare că a avut de unde să urce."
Acad. D R Popescu - filolog
"Prima dată mi-a vorbit de Viorel Ploeșteanu Fănuș Neagu. Mi-a zis: "Domle, e un prozator prin curtea Academiei." A doua persoană care mi-a vorbit de el a fost scriitorul Nic Iliescu. După ce am citit manuscrisele celor două cărți am zis că e un prozator, nu prin curte ci dincolo de curtea Academiei.
Lumea descrisă de Viorel e o lume de ratați, dar e blând cu personajele lui, de parcă i-ar fi rude, prieteni, vecinii lui."
"Autenticitatea la scriitori se vede prin dialog. Viorel Ploeșteanu are această autenticitate."
"Îi repet ce i-am mai spus lui Viorel. Să nu treacă o zi fără să mâzgălești hârtia, chiar și cu fleacuri, pentru că asta face parte din procesul de creație."
Nicolae Iliescu - scriitor
"Viorel Ploeșteanu are talentul de a face portrete. Are un început de biografie de scriitor american. Are ochi, lucru important la un scriitor, pentru a observa viața. Rămâne valabil ce am scris pe coperta IV a Ciorilor albe."
Nicolae I Nicolae - profesor limba română
"Pe Viorel Ploeșteanu îl vedeam tot timpul stând și citind, spre deosebire de colegii lui și de majoritatea românilor, în general, care au un talent nemaipomenit de a pierde timpul. Atunci îmi spuneam, "Iată-l pe Ciudatul din curtea Academiei!"
Acad. Marius Sala - lingvist
"Am observat din discuțiile purtate cu Viorel Ploeșteanu că nu cumpără cărțile numai să le frunzărească."
Acad. Gheorghe Vlăduțescu - filosof
" Nașul literar al lui Viorel Ploeșteanu este Fănuș Neagu, care "l-a debutat" în Literatorul și prin grija căruia, foarte generoasă, a publicat volumul Ploaia."
"Cea de-a doua carte m-a surprins. Este o carte tristă. Un București pustiu. Pustiit. Un alt București decât acela al Crailor lui Mateiu Cragiale."
Acad. Vasile Tonoiu - filosof
"Prima carte eu am situat-o destul de sus și mi-am spus că Viorel Ploeșteanu are de unde să coboare. Cu această a doua carte se pare că a avut de unde să urce."
Acad. D R Popescu - filolog
"Prima dată mi-a vorbit de Viorel Ploeșteanu Fănuș Neagu. Mi-a zis: "Domle, e un prozator prin curtea Academiei." A doua persoană care mi-a vorbit de el a fost scriitorul Nic Iliescu. După ce am citit manuscrisele celor două cărți am zis că e un prozator, nu prin curte ci dincolo de curtea Academiei.
Lumea descrisă de Viorel e o lume de ratați, dar e blând cu personajele lui, de parcă i-ar fi rude, prieteni, vecinii lui."
"Autenticitatea la scriitori se vede prin dialog. Viorel Ploeșteanu are această autenticitate."
"Îi repet ce i-am mai spus lui Viorel. Să nu treacă o zi fără să mâzgălești hârtia, chiar și cu fleacuri, pentru că asta face parte din procesul de creație."
Nicolae Iliescu - scriitor
"Viorel Ploeșteanu are talentul de a face portrete. Are un început de biografie de scriitor american. Are ochi, lucru important la un scriitor, pentru a observa viața. Rămâne valabil ce am scris pe coperta IV a Ciorilor albe."
Nicolae I Nicolae - profesor limba română
"Pe Viorel Ploeșteanu îl vedeam tot timpul stând și citind, spre deosebire de colegii lui și de majoritatea românilor, în general, care au un talent nemaipomenit de a pierde timpul. Atunci îmi spuneam, "Iată-l pe Ciudatul din curtea Academiei!"
Despre Viorel Ploeșteanu - Fănuș Băileșteanu
Fănuș Băileșteanu - critic literar, prefața (fragment) la Ciorile albe, aug. 2007
"În urmă cu vreo trei ani, tânărul Viorel Ploeșteanu debuta cu o nuvelă mai amplă, Ploaia, apreciată de mulți oameni de condei, printre care, în primul rând, maestrul prozei românești actuale, acad. Fănuș Neagu, care o și prezenta.
Acum, cu experiența dobândită - și ceva pe deasupra, în privința compoziției - individualizării personajelor și nu mai puțin în privința stilului (mai poetic la început, realist "actual" și chiar dur în cele din urmă), autorul vine în fața cititorilor cu un mic dar dens roman, care, spre deosebire de prima carte - unde "ploaia" se mișca de la Oborul Bucureștean în satul teleormănean sau/și invers - este eminamente citadin.
Adică cei doi prieteni de-o viață, care, aflați iarna în Cișmigiu, au privit o cioară înghețată, albită de zăpada ce-o acoperise, văzând parcă în această imagine propriile lor vieți.
Aceasta să fie filosofia vieții?!
Să așteptăm cu încredere evoluția scrisului talentatului tânăr prozator."
"În urmă cu vreo trei ani, tânărul Viorel Ploeșteanu debuta cu o nuvelă mai amplă, Ploaia, apreciată de mulți oameni de condei, printre care, în primul rând, maestrul prozei românești actuale, acad. Fănuș Neagu, care o și prezenta.
Acum, cu experiența dobândită - și ceva pe deasupra, în privința compoziției - individualizării personajelor și nu mai puțin în privința stilului (mai poetic la început, realist "actual" și chiar dur în cele din urmă), autorul vine în fața cititorilor cu un mic dar dens roman, care, spre deosebire de prima carte - unde "ploaia" se mișca de la Oborul Bucureștean în satul teleormănean sau/și invers - este eminamente citadin.
Adică cei doi prieteni de-o viață, care, aflați iarna în Cișmigiu, au privit o cioară înghețată, albită de zăpada ce-o acoperise, văzând parcă în această imagine propriile lor vieți.
Aceasta să fie filosofia vieții?!
Să așteptăm cu încredere evoluția scrisului talentatului tânăr prozator."
Despre Viorel Ploeșteanu - Nicolae Iliescu
Nic Iliescu, coperta IV, Ciorile albe
"Talentul nu este nicidecum o prejudecată. El se instalează de obicei prin naștere și se pierde prin deces. În tot acest minunat interval numit VIAȚĂ, el este o lumină ce înfășoară și leagănă bogăția și frumusețea ei, adică a vieții.
Talentul nu se ia, el se lucrează. Talentul, de asemenea, este și un mod de viață, o situare în univers, o posibilitate de a visa.
Viorel Ploeșteanu este un om dăruit cu talent. Altfel spus, Viorel Ploeșteanu este înrudit cu bogăția și frumusețea emanate din conturul lucrurilor, cu toată REALITATEA ce cade precum o cortină de ploaie peste oameni, cu zgomotele incluse în prețul viselor.
De când îl cunosc, mi-am dat seama că Viorel, Don Viorel, are un talent galopant. Direct, sobru, țanțoș. Cu el proiectează povestiri viclene, adevărate cronologii și antologii ale clipei, ce ne tolerează în aluatul ei, cum este cazul și în romanul de față, Ciorile albe."
"Talentul nu este nicidecum o prejudecată. El se instalează de obicei prin naștere și se pierde prin deces. În tot acest minunat interval numit VIAȚĂ, el este o lumină ce înfășoară și leagănă bogăția și frumusețea ei, adică a vieții.
Talentul nu se ia, el se lucrează. Talentul, de asemenea, este și un mod de viață, o situare în univers, o posibilitate de a visa.
Viorel Ploeșteanu este un om dăruit cu talent. Altfel spus, Viorel Ploeșteanu este înrudit cu bogăția și frumusețea emanate din conturul lucrurilor, cu toată REALITATEA ce cade precum o cortină de ploaie peste oameni, cu zgomotele incluse în prețul viselor.
De când îl cunosc, mi-am dat seama că Viorel, Don Viorel, are un talent galopant. Direct, sobru, țanțoș. Cu el proiectează povestiri viclene, adevărate cronologii și antologii ale clipei, ce ne tolerează în aluatul ei, cum este cazul și în romanul de față, Ciorile albe."
Despre Viorel Ploeșteanu - Fănuș Neagu
Fănuș Neagu, coperta IV, Ploaia
"În această nuvelă scrisă în dulcele stil clasic, Viorel Ploeșteanu își plimbă tinerețea prin două guri de rai năruite: satul care și-a pierdut miresmele, farmecul echivoc, umbra arhaică și periferia orașelor care, de la distanță, părea a fi irealitatea cu tot cortegiul ei de promisiuni, vorbe și fum. Din rugii de iederă îmbrăcând turnul închipuirilor se ridică în zbor plăpând o pasăre ce va colora altfel cerul așteptării."
"În această nuvelă scrisă în dulcele stil clasic, Viorel Ploeșteanu își plimbă tinerețea prin două guri de rai năruite: satul care și-a pierdut miresmele, farmecul echivoc, umbra arhaică și periferia orașelor care, de la distanță, părea a fi irealitatea cu tot cortegiul ei de promisiuni, vorbe și fum. Din rugii de iederă îmbrăcând turnul închipuirilor se ridică în zbor plăpând o pasăre ce va colora altfel cerul așteptării."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
