în casa părinților mei

este atâta liniște
în casa părinților mei
și praful
nu se așază el crește
din urmele pașilor mamei
grăbiți
și din oftatul ostenit al tatei
bătrânul păianjen urzește în tihnă
acoperind în colțuri
întâmplări netrăite
în casa părinților mei
nu a mirosit nicicând a bătrânețe
și asta doare mai mult decât
pustiul din casă
o liniște de care păianjenului nu-i pasă

28 iulie 2014

Dumitru Ploeșteanu 24 mai 1946 – 23 martie 2011
Constanța Ploeșteanu 10 septembrie 1951 – 21 iulie 2014

coborâre

vântul
cu o ultimă respirare
îmi suflă dintre gene o lacrimă
și moare
izvorul
înainte să tacă
îmi spală sufletului un oftat
și seacă
focul
ca un șarpe se prelinge
în urma pașilor mei
și se stinge
numai pământul
învățat să aștepte
n-are niciun zor să-mi acopere
pletele înțelepte

7 iulie 2014