femeia aceea

femeia avea sufletul rar
ca un copac desfrunzit
și-și călca pe păcate
cum călca pe frunzele moarte
femeia aceea nu-i ca o toamnă normală
după ea nu mai vine nicio iarnă
să-i acopere urma visurilor
murdară
și nicio adiere de vânt
nu-i aduce în sufletul rar
măcar o speranță
că va mai fi cândva
primăvară după moarte
femeia aceea...

15 octombrie 2014