Sâmburi de cuvânt

În miezul crud al nopții
împerecheam cuvinte.
Am strâns în palmă clipa,
dar ea s-a făcut vânt...
Noi,
tâmplă lângă tâmplă,
ne mângâiam cuminte
mirat,
țineam în palmă
doar sâmburi de cuvânt.

Am răscolit cenușa
ce timpu-a așternut-o.
Nici eu nu știu ce caut
și nici măcar ce voi...
Pierdută este clipa
și tu nu ești, pierduto,
aici,
să-mi pui în palmă,
cuminte, sâmburi noi.

O pâine pe masă

Am plecat amândoi
pe un drum fără semne
mărginit de istorii
și iluzii, pesemne.
ai lăsat în firidă
rece cheia la casă,
o bucată de pâine
netăiată pe masă.
drumul urcă și dealul
plânge
noi ascultăm
goarna sună a jale
peste sat.
noi urcăm.

mă întorc în tăcere
singur
drumu-i la fel
numai eu parcă-s altul
rătăcesc fără țel.
casa ta mi-e străină
chiar și câinii mă ceartă,
ochii nu mai văd drumul
rup și cheia în poartă.

de acum lumea asta-i
mai săracă de-un tată.