depărtări

ca o ploaie
mă acoperă gândurile
izolându-mă de oameni
și nimic nu știu
să mai număr
numai urme adânci
în noroi
și în mine

ca o secetă
mă arde în suflet
depărtarea de ieri
de golul de azi
de nimicul de mâine

păsările desenează drumuri
pe același cer
cu aripile grele de ploaie

11 martie 2015