Se prăvălesc speranțele în noi
Ca grei coloși din cărămizi nearse.
Înconjurați din mult prea multe farse
Ne duce drumul numai înapoi.
Ne minunăm cum de puteți trăi
Ticăloșiți în a ucide visuri,
Făcând cu viața-atâtea compromisuri
Că nu veți ști măcar a mai muri.
În noi și-n voi înțelenesc abisuri.
4 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu